pif – advertising, marketing and public relations

1.) Companiile nu investesc in marketing pentru ca au bani, companiile au bani pentru ca investesc în marketing.

2.) Compania are numai doua functii de baza: marketingul si inovatia. Acestea produc rezultate, celelalte sunt costuri.

3.) “A te opri din a face publicitate pentru a economisi bani este ca si cum ai opri ceasul pentru a economisi timp” H. Ford

4.) O afacere fara publicitate e ca si cum ai face cu ochiul pe intuneric. Tu stii ce faci, dar nimeni nu te vede.

scurta istorie: Venne si Ankh s-au intalnit pe cand aveau amandoi 15 ani si de atunci sunt prieteni buni, au trecut prin scoala impreuna iar cu toate ca acum sunt la facultati diferite se vad aproape zilnic.

povestea:

Venne a fost intotdeauna tipul mai inalt care nu era preocupat niciodata daca miroase a transpiratie pentru ca intr-un mod ciudat niciodata nu mirosea. Ankh a fost intodeauna tipul care era preocupat in permanenta daca miroase a transpiratie si uneori mai mirosea, cu toate acestea ei sunt doua persoane respectate de ceilalti, tipul de baieti care stiu sa se impuna, curati si stralucind intotdeauna, nu chiar de clasa medie dar nici chiar super bogati. doar prieteni.

venne cel care critica intotdeauna, nimic nu-i convine, nimic nu-i adevarat. trebuie sa-si demonstreze totul singur inainte de a crede ceva, trebuie sa critice pana la sange lucrurile pentru a le afla adevarata semnificatie si masura, mai inalt, el mirosea uneori a violete, alteori a uger de vaca. dar nimeni nu simtea, dar el stia cum miroase si cand.

ankh cel care lasa lucrurile sa curga in modul firesc al vietii, lumea era un loc mai mare pentru el decat pentru venne, pentru ca era mai scund nu de alta. lumea era de asemenea un loc mai roz pentru el decat pentru venne pentru ca vedea partea buna a lucrurilor. nu neaparat un lucru bun totusi.

atat cu distractia. ei au fost colegi mult timp, au ramas prieteni, au plecat din orasul natal, s-au dus in acelasi oras la facultati diferite, au si plecat impreuna de acasa si au ajuns impreuna in “orasul universitar”. aici, ankh gaseste repede un loc convenabil unde sa stea, ramane acolo si e acolo si in ziua de azi. venne in schimb, nu-i convenea nimic, ba garsoniera era prea mica (sa fim sincer avea gandaci dar nu-i spuneti) ba apartamentu era intr-o zona prea zgomotoasa (sincer si apartamentul avea mucegai dar va rog mult sa nu-i spuneti ar fii distrus) etc. intr-un final si-a gasit si el oaza lui de liniste.

ankh – mai timid – in cautare de fete sau mai bine spus asteptand ca fetele sa-l caute pe el. nici vorba.
venne – avea o relatie de ceva timp care s-a rupt la scurt timp dupa plecarea la facultate. nicio problema nu a avut prea mari dificultati in a lega o alta relatie cu o frumoasa fata careia ii vom spune Whalla, o minunatie de fata cu un par de vreo 60 de centimetri, perfect ondulat si stralucitor. Venne, Ankh si Whalla se intelegeau foarte bine impreuna, dar cum toate lucrurile frumoase nu dureaza o vesnicie, Whalla a inceput sa-l prea pe Venne tot mai mult de partea ei. El era ocupat mai tot timpul, cand nu invata era la facultate, cand nu era la facultate era pe taramul laptelui si a mierii, cand nu era acolo mergea la inot (ii place sa inoate la nebunie si e convins ca a fost delfin intr-o viata anterioara) oricum, ideea e ca Venne avea nu mai putin timp pentru Whalla, era acelasi, Whalla era cea care vroia mai mult timp.

Ei bine Venne si Ankh inca se intalneau aproape zilnic, erau prieteni si faceau ce fac baietii – cartofi prajiti.
Whalla intra la suspiciuni intr-un final cum ca Venne si-ar fii sfasiat aura de fericire care-l inconjoara cu o ata chirugicala si a luat o alta Whalla inlautrul lui dupa care si-a cusut fericirea inapoi cu un ciocan pneumatic de batut cuie – acesta era si instrumentul nenorocirii si sunetul care il auzea Whalla inauntrul intestinelor ei de fiecare data cand se gandea la Venne si fericirea lor. Il iubea mult.

Venne tinea si el foarte mult la Whalla, dovada de iubire era ca intr-o zi, plimbandu-se amandoi printr-un supermarket, impingand cosul amandoi, o fata, din spatele lor, auzea ce vorbesc cei doi, cat de mult tin unul la celalalt, se opreau din cand in cand si se sarutau, apoi cei doi mergeau mai departe se alintau cu ursuletul meu si iepuroaica mea, linguseli si dulcegarii, fetei ii placeau si se gandea cat de norocosi sunt cei doi si cat de mult se iubesc si cat de mult si-ar dorii si ea sa aiba parte de asa ceva. tocmai se despartise de iubitul ei. mergand in spatele lui Venne si a lui Whalla fata era pur si simplu fascinata de comportamentul lor, vedea cuvintele cum le ies din gura, erau colorate si fluturau in vant ca o panglica de la concursurile olimpice de gimnastica. apoi, lui Whalla ii suna telefonul. se opreste – isi lasa umarul drept in jos, indoaie capul, stramba din nas – comportament tipic pentru ea – deschide gentuta ei minuscula si scoate o caramida de telefon: “Alo!?” – nu trec doua secunde si ia telefonul de la ureche si ii spune lui Venne: “E pentru tine, e Ankh” si in acel moment, nu stiu ce s-a intamplat si care a fost cel ce a scapat telefonul din mana, dar in momentul in care Whalla a intins telefonul spre Venne el a inceput sa cada spre podea, atingand podeaua se faramiteaza iar fata din spatele lor face o depasire neregulamentara pe linie continua fara sa se asigure daca vine ceva de pe contrasens. nu venea, a avut noroc. dar trecand pe langa cei doi in exact acelasi moment in care telefonul era in apogeul sunetului de “nenorocire totala” aude cu urechea dreapta 2 vorbe din partea lui Venne care ii confirma odata pentru totdeauna cat de mult o iubeste Venne pe Whalla: “Vaca dracului!”.

fata se sinucide mai tarziu.

lucrurile nu stateau chiar asa, Venne chiar o iubrea pe Whalla dar cateodata il punea pe Ankh pe primul loc, si era logic. erau prieteni cu mult inainte ca Whalla sa afle ca nu barza aduce copii.

Whalla devenea tot mai suspicioasa ca Venne isi stoarce nectarul lui din toti porii pielii cafenii pe care o are pentru o creatura, la fel de paroasa ca ea, dar nu ea. Zilele treceau iar Whalla era din ce in ce mai paranoica si mai suparata. Nu avea motive dar totusi se intampla, il vroia pe Venne mai mult pentru ea, si doar pentru ea.

pe un alt plan al povestii ankh tragea din greu de facultate, cei doi se intalneau in continuare iar orasul acesta mare era pentru ankh la fel de nou si fascinant precum un copil de 5 ani care se joaca prima oara cu puta. se plimba prin oras in lung si in lat, lua autobuzele fara sa stie unde o sa ajunga si ori de cate ori vedea un fast-food manca ceva acolo si se repedea intr-un tramvai pentru ca adora senzatia care o are in stomac atunci cand este zguduit in toate partile chiar dupa ce a mancat ceva.  lui ankh ii mai placeau si alte lucruri: cum sunt fluturii, mititeii, sa se spele la dus cu sapun de 3 ori dar detesta in schimb sa-l ironizeze cineva, sa se beseasca sau sa ragaie in prezenta lui sau sa uite ceva.

lui venne in schimb ii placeau stele cazatoare, mirosul de cafea si tigara intr-o masina care merge cu 120km/h noapte intre 2-4 pe o sosea pustie, sa manance pateu cu lingurita fara nimic altceva langa el si sa-si chinuie mintea cu tot felul de intrebari si planuri despre viitorul lui si al altora. in schimb nu-i placea sa fie luat la misto, nu-i placeau sarmalele, nu-i placea agitatia si zgomotul in zilele de vara din orasele mari intre orele 12-19… interesant.

mai departe, intr-o dimineata de mai, in apogeul paranoiei lui Whalla, Venne se trezeste, singur, la el acasa si are brusc o pofta nebuna de pateu cu lingurita. merge repede la frigider si vede ca nu mai are pateu. renunta si il cheama pe Ankh la o cafea.

Ankh vine indata, cei doi isi savureaza cafeaua dar nemancati amandoi de dimineata se hotarasc sa-si faca ceva de mancare. cum amandoi erau amatori de gatit dupa o lunga dezbatere ajung la un comun acord: o sa manance spaghetti al-dente cu sos de tomate preparat in casa cu putina carne din conservele cu carne pentru caini (ce? le place!) si cu 2 fiole de aroma de vanilie deasupra (no comment).

incep sa-si prepare mancarea, iar Ankh este cel caruia ii pica oribila sarcina de a prepara sosul de tomate. era invalmaseala mare in jurul aragazului iar in nebunia aia totala Ankh se impiedica si trage sosul de tomate care aproape fierbea peste el. instantaneu Venne incepe sa strige la el REPEDE! IN BAIE! SARI IN DUS! si in mai putin de 2 secunde Ankh era imbracat, sub dusul cu o apa rece ca botul unei foci care tocmai a mancat un peste din amandoua capete.

Ankh scapa fara leziuni dar era rosu ca focu: putin oparit, dar nu ars. il durea. destinul a facut ca ankh sa fie ars exact pe fund cel mai tare, acolo il durea iar Venne se scarpina in cap si nu isi dadea seama cum a reusit sa se arda pe fund cand sosul ia cazut pe puta.

in fine Ankh iese de la dus, incepe sa se dezbrace incet iar Venne decide sa curete putin baia de sos tomat, se uda si el din cauza dusului si se trezesc amandoi in pielea goala. s-au mai vazut ei asa nu e problema dar oricum se simteau putin… ciudat – intelegeti sentimentul: ratiunea le spunea ca n-au de ce sa se fereasca sau sa le fie rusine – nu erau pudici niciunul – dar totusi ceva inlautrul lor le spunea: fuck that, this ain’t good.

oricum: Venne avea tot felul de medicamente printre care un tub lung, alb, de marimea unui penis, cu spray pentru arsuri si chestii de genu care il afectau pe Ankh.

V: Am spray !
A: Adu-l repede ca ma arde curu’.
V: Poftim.
A: Imi vine cam ciudat sa-ti cer asta da’… nu ma faci tu pe cur cu el ca nu pot sa-mi indoi mana ca ma pisca de mor
V: Daca zici la cineva de chestia asta te strang de gat

Asadar prietenii nostri, Venne si Ankh erau pe holul casei, Ankh era sprijinit de un perete intr-o pozitie care ar fii adus a: “nu vine nimeni sa ma futa?!” iar venne era in spatele lui, putin aplecat si el, il facea cu ceea ce ar fii parut de la distanta: unguent.

Soarta a facut ca tocmai in acel moment creatura paroasa sa intre neanuntata pe usa care ramasese deschisa (sa fim sinceri niciunul dintre cei doi nu se asteptau sa ajunga in situatia respectiva) iar Whalla ii vede pe amandoi in pielea goala facand ce … faceau.

incepe sa planga, printre lacrimi zice: “acum inteleg de ce nu aveai destul timp pentru mine, vrei din amandoua parti  ? ei bine pestele se mananca doar dintr-un capat, iar “capatul” lui Ankh nu cred ca-i cel potrivi”

ea pleaca – Venne isi spune: “macar am reusit sa-mi ung prietenul pe fund, asta da realizare”

2 zile mai tarziu, fata se sinucide dupa ce isi aduce aminte de toate clipele frumoase petrecute langa Venne, mai ales plimbarea din supermarket.

Vedeti voi, vaca dracului era un joc de-al lor. s-au uitat impreuna la un film care i-a facut pe amandoi sa rada iar intre ei doi fie vorba, vaca dracului si schiopule erau doua vorbe de alint. dar doar acestea doua si nu altele. era parte din viata lor, era ceva ce au trait si ii amuza de fiecare data cand aveau ocazia sa-l foloseasca unul pe pielea celuilalt. un fel de modalitati de destindere. sunt sigur ca a-ti trecut si voi prin asa ceva sau a-ti avut cuvinte care insemnau ceva total diferit fie vorba intre tine si altul.

pacat de Whalla, avea parul frumos.
Venne si Ankh au ramas prieteni, inca mai gatesc impreuna, iar Venne chiar se amuza odata pe seama lui Ankh facandu-l sa se simta vinovat si spunandu-i ca si el o sa se sinucida din dragoste pentru Whalla. Fara sa vada Ankh, Venne isi trage burta cand poate (nu ca ar fii avut burta) si in locul ramas gol pune o bucata destul de groasa de cascaval, o acopera cu bluza, se uita la Ankh, isi cere iertare, jucand teatru, pune mana pe un cutit si strigand te iubesc Whalla il infinge in el. se arunca pe jos si cu pastila de calciu efervescent care si-o bagase in gura incepe sa faca spume albe in jurul gurii. Ankh se agita de nebun, iese afara din casa, striga cat poate, vine repede sus sa sune la ambulanta dar Venne radea de mama focului pitit intr-un colt langa canapeaua din bucatarie.

Ankh: Nenoro… esti prost ma faci sa fac infarct, iar ma pisca fundu din cauza ta (da, ramase cu ceva traume, nimic ce nu o sa treaca in curand sunt sigur).

Oricum, dupa 2 zile de la incident Venne isi taia rosii in bucatarie singur pe cand ii suna telefonul, impiedicandu-se de pragul de la bucatarie cade si cutitul ii strapunge inima exact in centrul ei. ce precizie.

Ankh se simte inca vinovat pentru ca 2 oameni nu mai sunt astazi din cauza lui. Nu stie ca Whalla nu le prea avea pe toate iar Venne i-ar fii ramas prieten toata viata, doar doar daca nu se impiedica. Ankh inca este sigur ca Venne s-a sinucis si el. Ankh decide: trebuie sa-mi fac rost neaparat si eu de o Whalla cu mult par ca toata chestia asta ce s-a intamplat a fost mult prea tare sa nu o repet.

 

ce vreau sa spun prin povestea asta ? pai lui Ankh ii plac senzatiile tari.

de cand ma stiu vreau sa fac publicitate.
ok acum sa trec repede la subiect, am cautat intotdeauna bibliografii, cursuri ce se da si ce se cere la facultatile de profil, comunicare si relatii publice in principal, publicitate de sine statatoare (chiar daca ar fii o mare prostie sa faci doar publicitate, pierzi multe lucruri mult mai bune decat daca ai face comunicare si relatii publice)

anyway ma gandeam sa las aici titluri de carti care ne sunt cerute sa le stim ca tatal nostru la examene.

titlurile pe care o sa le amintesc le dau asa gramada, fara autori ca mi-e lene
e vorba de stiintele comunicarii; arta de a negocia; comunicarea verbala si non-verbala; negocierile in viata social politica; ok sa fim seriosi

defapt ii invatam pe Newsom, Hornik, Andresen, McKenzie, Kotler, Atkin, Ogilvy, Shapiro – ok toti astia ne dau batai de cap – toti au scris cartii despre publicitate, campanii, strategii de comunicare etc etc.

e misto, ii citesc cu cea mai mare placere dar mai sunt vreo cateva zeci pe langa ei si devine “trista” treaba… treaba asta nu se limiteaza doar la publicitate – se intinde bine in relatiile publice, in campanii sociale, decizii si negocieri, medierea conflictelor, tehnici de negociere, strategii de persuasiune, semiotica, tehnici de promovare in mass-media, presa de agentie si muuulte altele.

anyway Comunicare si Relatii Publice – asta se face; ca tot veni vorba, acum exista mai nou (de anu’ asta) o sectie de Publicitate de sine statatoare (e in cadrul CRP totusi) si cica promite mult. M-am uitat peste Syllabus iar cursurile si seminariile sunt absolut identice in primul an, se diferentiaza prin adaugarea Atelierelor (de grafica, copywriting etc.) in anul 2 si prin vreo 3 cursuri optionale noi in anul 3. nimic interesant. stick with CRP all the way.

un sfat: daca esti interesant de publicitate du-te la CRP nu la Publicitate, inveti mai multe chestii, poate nu ajungi (sau nu vrei) la Creatie intr-o agentie de publicitate si atunci ai facut NIMIC participand la “atelierele” alea de la sectia de publicitate, in schimb poate pici in Client Service sau cine stie intr-o agentie strict PR, si atunci ce bune-s toate cursurile alea de la comunicare si relatii publice.

oricum astea-s doar niste ganduri de-ale mele pe care mi le-am promis cu 2 ani in urma ca o sa le scriu cand o sa fiu in masura sa-mi dau cu parerea. acum sunt. am facut-o. la revedere.